Au început să apară rezultatele la alegerile locale de ieri. Câteva observații:

(i) „succesul” USR-PLUS este supraevaluat. Rezultatele alianței au avantajul că sunt foarte marketabile. Două primării din București, locul 2 la consiliul local, alte câteva orașe mari, precum Timișoara, Bacău, Brașov sau Alba Iulia. Ca în orice mariaj, rezultatul se împarte la doi (sau după o formulă încă necunoscută). Apoi, poate cu câteva excepții, succesul se datorează (și) PNL, care a renunțat la candidații proprii pentru a învinge PSD-ul.

(ii) USR-PLUS continuă să nu existe la sate.

(iii) se tot vorbește despre alianța partidelor de „dreapta”. Fals. USR-PLUS nu sunt partide de dreapta, ci provin din lumea ONG-urilor, a funcționarilor europeni și angajaților la multinaționale. Realitatea este alta: alianța de „dreapta” este de fapt una pro-UE, în timp ce PSD reprezintă curentul UE-sceptic. Se cuvin două precizări. Întâi „UE” nu înseamnă ideea de Europă comună, ci modul în care aparatul birocratic al Uniunii înțelege, confiscă și pune în aplicare această idee. A doua, PSD nu are curajul să se afirme ca UE-sceptic, deși cea mai mare parte din voturile sale vin de la oameni care simt că UE nu le-a adus mare lucru.

(iv) există diferențe greu de explicat față de rezultatele la europarlamentarele din 2019. În București, USR-PLUS obținea atunci 40%, iar astăzi cu aproape 15% mai puțin. PSD avea 16%, iar acum ia în jur de 33%! Pe fond, nu s-a întâmplat nimic în viața acestor partide care să justifice aceste evoluții. Sigur, poate în 2019 au votat mai mulți oameni în București (de exemplu, studenții, care probabil că preferă în majoritate USR), dar chiar și așa discrepanțele sunt uriașe.

(v) Bucureștiul va continua să fie victima jocurilor politice. Aparent, forțele de „dreapta” dețin o majoritate confortabilă la consiliile locale, dar în realitate sunt trei partide cu agende diferite. Tensiunile și ruperile dintre ele sunt inevitabile, mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare.