Achitările la DNA și manipularea informației

Una dintre statisticile prezentate de DNA cu ocazia raportului său de activitate este cea legată de numărul de achitări. Prilej pentru presa care de obicei simpatizează cu pozițiile DNA să sublinieze că procentul de achitări ar fi sub media europeană. Lăsând la o parte faptul că sursa informației cu privire la „media europeană” este incertă, problema fundamentală este cum se calculează achitările în dosarele instrumentate la noi în țară.

DNA susține că statistica pe care o furnizează se bazează pe “indicatorul statistic” stabilit de CSM, prin hotărârea plenului nr.1265/2015. Prima problema este că hotărârea în cauză (sau cel puțin partea dată publicității) nu stabilește nici un „indicator statistic”. Fake news deja, cum s-ar zice…

Problema de fond este însă alta. DNA raportează achitările pe cap de inculpat, iar nu în raport de infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată. Să spunem că o persoană X este trimisă în judecată pentru abuz în serviciu, constituire de grup infracțional organizat, spălare de bani și evaziune fiscală. Instanța îl achită pe X în privința acestor infracțiuni, dar schimbă încadrarea juridică a unor fapte în neglijență în serviciu și dispune condamnarea. DNA va raporta atunci cazul ca un succes, deși majoritatea acuzațiilor grave pe care le-a formulat au fost respinse. Este ca și cum cineva s-ar lăuda că a câștigat un proces, în care a cerut obligarea pârâtului la plata sumei de 1 milion de euro, dar instanța i-a acordat numai 10 lei.

89C8BF4F-CE2D-42FA-B193-1E4BF8076F89

Este regretabil faptul că procurorii își justifică eficiența activității prin numărul de condamnări obținute. Rolul lor instituțional este mult mai bogat – ei sunt reprezentanții societății și trebuie să acționeze în interesul acesteia. Or, în materie juridică, interesul primordial al societății nu este legat de numărul de condamnări penale, ci, în primul rând, de respectarea legii. Respectă oare legea și rolul său social un procuror care trimite în judecată un inculpat pentru 4 capete de acuzare, iar acesta este achitat pentru 3? Se mai poate vorbi despre un succes al acuzării în aceste condiții?

Pentru a fi onestă, statistica achitărilor ar trebui făcută printr-o analiză mai complexă, care să ia în considerare nu doar numărul de persoane trimise în judecată și respectiv condamnate sau achitate, ci numărul de infracțiuni pentru care s-a făcut inculparea versus achitările dispuse cu privire la aceste infracțiuni. Numai în acest fel se pot trage concluzii semnificative privind calitatea reală a muncii procurorilor DNA.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.